Agresivitatea reprezinta comportamentul caracterizat de actul de a ataca, spre deosebire de refuzul luptei sau fuga din fata dificultatilor.





  • Dupa studiul lui Konrad Lorenz, revista Psihologia, 1999:

"Bineinteles, simplul fapt de a pune o asemenea problema li se va parea o lezare a demnitatii speciei umane. Caci omului nu-i place nimic mai mult decat sa se creada centrul universului, o fiinta ce nu face parte din natura, ci i se opune acesteia datorita esentei sale diferite si superioare.(...) Foarte probabil, considera Lorenz, efectele nocive ale pulsiunilor agresive umane, pe care Freud voia sa le explice printr-o pulsiune a mortii (Thanatos), provin din faptul ca presiunea selectiei intraspecifice a determinat la om, din cele mai vechi timpuri, acumularea unei cantitati de impulsuri agresive pentru care el nu gaseste supapa adecvata in societatea actuala."

Aceeasi revista: "Modul copiilor si adolescentilor de adaptare sociala inseamna de multe ori inovatie si mai ales rebeliune. Devin indivizi devianti intr-o lume devianta" "Comportamentul agresiv este de asemenea un instrument de afirmare sociala si DEFENSIVA....mai are si o functie compensatorie, fiind un canal de refulare a tensiunilor si frustrarilor, materiale si afective"

Studiile efectuate in Romania postrevolutionara arata o crestere exploziva a violentei, mai ales in randul tinerilor, ponderea delictelor comise cu violenta si de preferinta in grup (violuri, agresiuni fizice, talharii, tentative de omor si chiar omoruri) fiind dupa 1993 majoritara.

Limbajul dur, plin de vulgaritati, tonul ridicat si timbrul masculin la fete, este pentru ei una din sursele de afirmare personala, consolidare a statutului in microgrup si descurajare a eventualilor agresori.

Tinerii devianti se orienteaza spre cautarea si solutionarea problemelor pe cont propriu, in timp ce tinerii normali asteapta ca ceilalti (mai ales adultii, de care sunt legati si care ii sprijina) sa le rezolve eventualele probleme. Prin agresare, copiii acumuleaza o suma de taume neuropsihoafective care vor declansa la un moment dat, fie in adoloscenta, fie la varsta adulta, o mare cantitate de reactii agresive. Perturbarea prin conflicte majore a universului familiei transforma copilul in victima si-i zdruncina atat echilibrul neuropsihic, cat si bazele psihomorale ale personalitatii. In plus, neantelegerile , conflictele si agresiunile dintre parinti il determina pe copil sa suporte o anumita nervozitate; sa traiasca intr-un climat de tensiune, ceea ce duce la cresterea reactiilor de prudenta si aparare fatisa ori la dezvoltarea unui caracter inchis. Nu este suficient ca relatia individuala a copilului cu fiecare parinte sa fie buna, el are nevoie de o relatie armonioasa si intre parinti.

“Cand comportamentul agresiv al copilului apare in copilaria timpurie ,parintii trebuie sa ia masuri preventive si terapeutice de corectare a acestuia, in caz contrar copilului ii vor lipsi mai tarziu abilitatile social-emotionale cu ajutorul carora sa construiasca relatii si sa se integreze in grup.
Specialistii considera ca in aceasta situatie este necesara o consiliere a parintilor si a familiei, stiut fiind ca agresivitatea copilului este conditionata de mediul in care traieste.
In cadrul acestei consilieri parintii invata sa-i faciliteze copilului un comportament nou, mai putin agresiv, iar pe de alta parte copilul este abordat ca si individualitate.

Cand copilului nu ii este acordata atentia necesara la primele semne ale agresivitatii ,el poate fi respins de cei de aceeasi varsta cu el si se poate simti izolat social, avand in acelasi timp si esecuri scolare. Astfel, el isi cauta sustinerea printre copiii care prezinta aceleasi manifestari problematice ca si el, il accepta si- i intaresc si mai mult agresivitatea , intrand intr-un cerc vicios din care cu greu mai poate iesi..” (psiholog Rizeanu Steliana).











Copyright © 2010 A.S.M.C.
Toate drepturile rezervate
Web Design by Free Templates Online