Termenul de autism , etimologic vorbind, provine din grecescul „AUTOS”, care inseamna „pentru sine insusi”. Acest termen a fost introdus pentru prima oara in psihiatrie in anul 1911 de catre E. Bleuler , in lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”.
      Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti.
      Autismul se caracterizeaza printr-o extrema dificultate de a raspunde la contactele sociale si de a comunica. Unii bolnavi de autism pot, de asemenea, sa aiba si alte afectiuni ale creierului, cum ar fi: epilepsie, sindromul Down, etc.




         Din nefericire autismul este cat se poate de real si poate lovi pe oricine fara mila , netinand cont de nevinovatia copilului , de rasa , varsta sau alte criterii . Conform celui mai recent studiu facut de Departamntul de Sanatate din SUA, unul din 91 de copii este autist. In Marea Britanie studii recente arata ca unul din 100 de copii are autism,conform National Autistic Society. Conform OMS(Organizatia Mondiala a Sanatatii) autismul este considerat epidemic(epidemia implica o incidenta de minim 1 la 200). Exista , totusi un criteriu de care autismul tine cont : sexul . Frecventa aparitiei acestui sindrom este de patru ori mai mare la baieti decat la fete , iar in 75% din cazuri indivizii afectati manifesta si retard mintal .

         Autismul a fost descoperit ca si o patologie aparte relativ recent . Leo Kanner a fost primul care , in 1943 , a descris tabloul clinic studiind un grup de 11 copii („Autistic Disturbances of Affective Contact” ) si i-a dat denumirea de „ autism infantil precoce” . El a numit trei criterii clinice care stau la baza sindromului : incapacitatea de a realiza si dezvolta relatii sociale reale , izolarea si detasarea de lumea inconjuratoare.

Tratatul de psihiatrie de la Oxford evidentiaza trasaturile simptomatologiei autiste:

  • „singuratatea autista”:
    • incapacitatea de a stabili relatii;
    • nu le face placere sa fie imbratisati,mangaiati, sarutati;
    • nu sunt mai apropiati de parinti decat de straini;
    • nu exista nici o deosebire intre relatiile cu oamenii si relatiile cu obiectele;
    • lipsa contactului vizual.
  • tulburari de vorbire si limbaj:
    • limbajul poate aparea mai tarziu, sau poate sa nu apara;
    • limbajul dispare in intregime sau partial, dar in decursul terapiei poate prezenta ameliorari;
    • lipsa limbajului se datoreaza unui deficit cognitiv sever;
    • nu iau parte la jocuri colective;
    • nu se joaca imitativ in primul an de viata;
    • nu utilizeaza jucarii in mod adecvat;
    • nu au imaginatie creativa;
    • pe masura ce cresc jumatate din autisti au un limbaj elementar cu deficiente, sunt echolalici (repeta fara sens cuvintele auzite).
  • comportament manierist/ bizar:
    • dorinta obsesiva de uniformitate;
    • comportamente stereotipe si agresive;
    • comportamente ciudate (rasucirea degetelor, scuturatul mainilor, invartit);

         Etiologia autismului a dat nastere la numeroase controverse intre cei care sustineau organogeneza si cei care sustineau psihogeneza. Geneza acestei afectiuni pare a fi multifactoriala. Exista patru etiologi ale autismului in timp:
   1. Factori psihogenetici (la nastere copilul este sanatos psihic , dar in urma unor traume psihologice , al unui comportament parental inadecvat , al neglijarii se declanseaza autismul);
   2. Factori somatici (evenimentele psihotraumatice nu pot declansa autismul , responsabile de aceasta sunt anomaliile somatice congenitale , endogene - genetice si exogene – traumatice , care pot fii neonatale sau postnatale);
   3. Cauzalitatea mixta (copilul se naste cu fragilitati somatice , iar pe fondul lor evenimentele traumatice declanseaza autismul);
   4. Etiologii comportamentale (invatarea unui set de comportamente inadecvate , de exemplu recompense si pedepse intamplatoare ale parintilor).

PERSPECTIVA COMPORTAMENTALA ASUPRA AUTISMULUI

      Autismul este privit din perspectiva comportamentelor obsersvabile demonstrate;
Acestea pot fi impartite in comportamente in exces si comportamente deficitare:

  • Comportamente in exces:
    • autostimulari, stereotipii; autoagresari; agresivitate; obsesii, fixisme; istericale.
  • Comportamente deficitare:
    • limbaj (receptiv si expresiv); abilitati sociale; abilitati de joaca; abilitati academice; autoajutorare, autoservire

Interventia comportamentala


   Prin aplicarea tehnicilor comportamentale, comportamentele excesive si/sau inadecvate pot fi reduse si cele deficitare, adaptative pot fi crescute. Terapia comportamentala intervine asupra efectelor, nu asupra cauzelor.
   ABA este o stiinta, dupa ale carei principii se intocmesc majoritatea programelor de interventie din tara noastra, dar si de peste hotare. In traducere inseamna Analiza Comportamentala Aplicata si se refera la analiza autismului strict din punct de vedere comportamental. Este o abordare care se bazeaza in principiu si pe factorul practic in care autismul este in fapt o afectiune diagnosticata doar pe baza observatiior de comportament fara o alta cauza biologica.

    Modelul de aplicare a Analizei Comportamentale Aplicata a UCLA este o interventie intensiva pentru copiii cu autism care implica patruzeci de ore pe saptamana de terapie unu la unu. Sunt cateva elemente care sunt cruciale in acest proces:

    • predarea unu la unu;
    • invatarea sistematica a abilitatilor;
    • programul acopera un curriculum comprehensiv;
    • interventia terapeutica are loc acasa, de obicei;
    • are loc implicarea parintilor;
    • fiecare copil are parte de 30-40 de ore de terapie saptamanal.
         Fiecare copil are de obicei intre trei si cinci terapeuti care lucreaza cu el unu la unu. Acestia sunt responsabili cu invatarea de deprinderi zilnica a copilului. De asemenea, unul sau doi dintre ei vor insoti pacientul la gradinita sau scoala cand acesta va fii pregatit.
         In afara de terapeuti exista si un consultant(coordonator ABA), care are ani de experienta in aplicarea ABA, si este responsabil cu dezvoltarea curriculumului copilului, inclusiv integrarea in institutii, si conduce „workshop-ul” la domiciliul copilului cu o frecventa de minim o zi la fiecare sase saptamani.











Copyright © 2010 A.S.M.C.
Toate drepturile rezervate
Web Design by Free Templates Online