Depresia postpartum, sau post-natala, conform DSM-IV-TR, este specificata ca episod depresiv cu debut in primele 4 saptamani postnatal. Depresia postpartum are o prevalenta de 10-15% din populatia materna, postnatal.









      Poate aparea ca ca episod afectiv unic, cu remisie spontana la cateva luni sau, poate fi o recadere in cadrul unei tulburari bipolare sau depresive majore anterioare. Psihoza postpartum sau insasi depresia postpartum reprezinta importanti factori de risc pentru aparitia la urmatoarele nasteri a unui nou episod depresiv.

      Pe langa vulnerabilitatea psihiatrica, atat factori biologici endocrini cat si factori psihosociali sunt implicati in etiologia depresiei postpartum. Dintre factorii de risc asociati cu depresia postpartum (ddesi cu preponderenta diferita in functie de studiu) au fost raportati:

  • Antecedente personale de depresia sau alte afectiuni psihiatrice;
  • Mama adolescenta;
  • Lipsa de suport social, inclusiv lipsa de suport in cadrul cuplului;
  • Evenimente stresante de viata (sarcina neplanificata, complicatii medicale in sarcina, conflicte maritale, decesul unei rude/persoane apropiate etc.);
  • Stres cronic (probleme financiare)

      Debutul poate fi acut, din primele 2 zile dupa nastere, dar cel mai comun simptomele se instaleaza insiduos, pe parcursul primelor 6 luni. De asemenea, inca din timpul sarcinii aceste femei pot avea simptome depresive.
Simptomele cele mai comune ale depresiei, mai frecvent raportate:

  • Dispozitia afectiva disforica;
  • Iritabilitate;
  • Anhedonie;
  • Sentimente ambivalente sau negative fata de sugar;
  • Oboseala;
  • Insomnie;
  • Acuze somatice;
  • Ideatia suicidara (nu si suicidul);
  • Neincrederea in capacitatea de a-si ingriji sugarul.

      Simptomele depresive se insotesc de simptome anxioase, panica, obsesionalitate. In multe cazuri simptomele mai persista inca, netratate, la un an de la nastere. Prezentarea la medic este variabila sau cel mai adesea dupa luni de evolutie. Atitudinea comuna, atat a mamei cat si a celorlalti membrii ai familiei, este de ignorare sau minimalizare a suferintei depresive reale, pe fondul “prioritatii” pe care o constituie sugarul, in paralel cu perturbarea atmosferei familiale si a interactiunii mama-sugar. Totul depinde, desigur, si de intensitatea depresiei.

      Efectele depresiei materne asupra sugarului si, ulterior, asupra intregii dezvoltari psihice a sugarului sunt mediate prin calitatea interactiunii mama-sugar. Simpla diagnosticare a unei depresii postpartum nu este suficienta pentru a plasa la risc toti sugarii mamelor cu acest diagnostic. Important este gradul depresiei, simptomatologia manifesta, functionarea si capacitatile de coping ale mamei, manifestarea ei in interactiunea zilnica cu sugarul, sincronizarea aestei interactiuni.

      Baietii sunt mai vulnerabili in fata depresiei materne si declanseaza mai frecvent raspunsuri parentale negative, ostile, deoarece se considera ca baietii ar avea nevoie mai multa de suportul matern pentru reglarea starilor afective si necesita mai mult timp decat fetele pentru “reparearea” unei “erori” de interactiune.

      Substratul consecintelor pe termen lung ale interactiunii defectuase cu o mama depresiva este reprezentat de perturbarea procesului de formare a atasamentului. In primele 6 luni, faza denumita de “preatasament” rolul interactiunii cu o mama cu expresie adecvata si clara a emotiilor, senzitiva pentru semnalele date de sugar, consecventa si coerenta in emotiile si comportamentul ei fata de sugar ii creaza acestuia, pe langa starea cvasipermanenta de confort (propice si pentru achizitii motorii, cognitive si de limbaj) o buna dezvoltare emotionala si accederea spere formarea “modelului de reprezentare interna a mamei” ca persoana predictibila, cunoscuta. Aceasta contribuie la cresterea sentimentului de securitate a sugarului, cu rol fundamental in explorarea ulterioara a mediului si in procesul de control, reglare si coping in situatii anxiogene, amenintatoare. In primele 2 luni tatal fara patologie, poate prelua sarcinile de ingrijitor principal a sugarului, are rol protector, neutralizant al posibilelor efecte negative ale depresiei materne ( indeosebi ca in primele 2 luni sugarul are o capacitate redusa de discriminare a persoanei de ingrijire).

      Aceste modele de reprezentare se vor perpetua in timp si se vor extinde asupra viitoarelor realatii, fiind substratul dezvoltarii ulterioare a anxietatii de separare, depresiei, agresivitatii. Copiii mamelor depresive prezinta la 18 luni atasament nesigur (abivalent sau in cazuri mai grave abuz/neglijare, atasament dezorganizat sau atasamente discriminative.

      In procesul terapeutic al mamei sunt mentionate componenta psihofarmacologica (cu conditia intreruperii alaptarii), cea psihoterapica (metodele cognitiv-comportamentale s-au dovedit la fel de eficiente ca terapia cu fluoxetin in perioada postpartum), iar in functie de severitatea depresiei se poate lua in calcul varianta internarii mamei.











Copyright © 2010 A.S.M.C.
Toate drepturile rezervate
Web Design by Free Templates Online